Noul album Byron – A Kind of Alchemy

Cei de la Byron, nume deja celebru in randul trupelor underground din Romania, au lansat zilele acestea un nou album, intitulat “A Kind Of Alchemy”. Cu un spirit inovativ debordant, ca de obicei, membrii trupei s-au gandit la o metoda de promovare neobisnuita.

Asadar, cu o saptamana inainte de lansare, baietii au cantat doua piese in statiile de metrou Universitate si Romana, facandu-le astfel o mare surpriza tuturor fanilor si totodata castigand de partea lor noi admiratori.

Inregistrat in componenta Dan Byron – voce, chitara acustica, flaut, 6Fingers – clape, voce, chitara acustica, Vlady Sateanu – bas, Costin Oprea – chitara electrica, Cristi Matesan – tobe, “A Kind Of Alchemy” nu este chiar un album conceptual, insa tematic este uniform, avand si din punct de vedere muzical o constructie rotunda, solida si bine gandita.

Daca ar fi sa il analizam la modul general, noul material semnat Byron trateaza foarte atent conditia muzicianului din ziua de azi (“The Alchemist”) si capcana in care industria muzicala alaturi de presa incearca sa il atraga prin transformarea lui in marioneta comerciala (“I don’t want to Entertain You”, “Sirens”). Totodata, de partea cealalta, este privit publicul,  deseori manipulat de mass-media prin crearea de “modele” pentru generatiile de fani in ideea ca o lume formata din astfel de indivizi este mult mai usor de condus deoarece se stie foarte bine teoria conform careia fiecare om, care admira ceva, incet-incet incepe sa semene cu ceea ce el admira.

In astfel de conditii artistul risca sa  ajunga la limita dintre normalitate si nebunie (“Kings of Clowns”). Daca la inceput gandurile care il framanta apar sub valul misterios al noptii (“The Night”), finalul albumului surprinde, pe axa aceluiasi motiv muzical, razele de soare ale diminetii (“A Peaceful Mind”), ca o concluzie asupra intregii povesti si a discutiei imaginare dintre ascultator si albumul cumparat, imaginat in mod fantastic ca fiind o persoana, intr-o poveste despre o prietenie pierduta (“Blinded By Sunshine”).

Inca de la titlul albumului, chiar daca prin absurd n-ai auzit niciodata de byron, iti dai seama ca acest disc este realizat de niste oameni destepti. “A Kind of Alchemy” sugereaza de fapt sa ne indreptam atentia catre personajul central, alchimistul, care de fapt este nimeni altul decat creatorul, compozitorul, geniul ce transforma oamenii in cantece.

De-a lungul vremii au fost multe productii, in Romania si nu numai, care se anuntau a fi ceva extraordinar, insa dezamagirea a fost mai mare decat asteptarile. Ei bine, de data aceasta, din fericire nu este cazul de asa ceva. Ba indraznesc sa zic ca este chiar un disc cu iz occidental. Starea pe care ti-o ofera ca si ascultator este fascinanta, compozitia in sine, desi imbracata uniform, este plina de idei si de surprize, in 90% din cazuri placute.

Din capul locului, albumul este original. Asta este un punct extrem de important si, daca ar fi sa ne luam dupa oceanul de furaciuni in care ne scaldam de cativa ani in Romania, Byron ar trebui sanctificati. De cand e lumea insa, fiecare dintre noi, in toate domeniile nu numai in muzica, suntem, ca vrem sau nu, influentati putin de unii sau altii.

Asa se face ca,in cazul albumului “A Kind of Alchemy”, putem intalni chitari in stilul legendarilor David Gilmour (“The Night”) sau Bryan May (“War”), armonii gen Depeche Mode (“A Little Bit Deranged”), tonuri spatiale in stilul compozitorului Angelo Badalamenti (cel care, printre altele, a compus coloana sonora a filmului “Twin Peaks”), coruri pe refren complexe gen Yes dar si influente provenite de la trupe mai noi precum Poets of The Fall ( “Kings of Clowns”).

Avem de-a face pe de-o parte cu piese de o sensibilitate extraordinara (“War”, “A Poem Without an End”, “The Night”, “A Peaceful Mind”, “Vitruvian Man”), iar de cealalta parte se situeaza piese cu un sound mai agresiv, cu o sectie ritmica beton ( “Zeitgeist”, “I Don’t Want To Entertain You”) sau cu accente si riffuri hard ( “Kings of Clowns”, “The Alchemist”).

Desi unitatea albumului de-a lungul auditiei nu este deloc alterata, exista doua piese care ies in relief prin unicitatea lor . Una dintre ele este simpatica, “hitoasa” si jucausa “Diggin a Hole”; cealalta ar fi “Vitruvian Man”, care, dupa parerea mea, reprezinta cel mai reusit moment al albumului, prin starea de libertate pe care o emana, facandu-l pe ascultator sa simta ca zboara si este deasupra tuturor.

Asadar, “A Kind of Alchemy” este un album ce merita cumparat, un disc ce va fi o mare surpriza chiar si pentru cei ce sunt deja fani inraiti Byron, un sound cu care aceasta trupa are toate sansele sa se inalte si sa mai urce cateva trepte pe scara succesului, avansand serios pe drumul catre obtinerea certificatului de formatie mare.

(bestmusic.ro)

Puteti asculta piesele de pe noul album pe www.byronmusic.ro

2012–a philistine’s movie review

Motto: “Am I raping your virgin eyes?”

Okay, să intrăm in pâine.
vreau să incep prin a spune că ăsta a fost printre puținele filme pe care le-am urât inainte de a le viziona.
Explicație: premiera mirobolantei pelicule a avut loc la cluj aproape acum 2 saptamâni. Io, așa tăran cum sunt am zis că nu mă duc la premieră pentru ca sigur sigur n-o sa prind loc. Zis și făcut.
Am stat câteva zile cu morcovu’ în…mână, după care mi-am luat in sfârsit inima in dinți si m-am dus la Cinema City (aia din Iulius Mall Cluj Napoca ).
Ajunge fratele vostru la casa de bilete și il intreabă pe mistăru’ din spatele calculatorului: “nenea, belete ai? -pentru ce film? ..doua mii doishpe, trăi-ți-ar clanu’ mafiot. -Nu este. ..cum nu este? nici un loc? unu’ mic mic…undeva în spate sau in primu rând..chiar n-am fițe. oriunde e bine.
-nu mai sunt locuri domnle, ce nu înțelegi?!?! îmi răspune drona corporatistă.
Cică să revin…. Bun, revin la altă oră. Idem. Revin a 2a zi. Idem. Revin a 3a zi. Idem
Vreau să vă comunic faptul că filmul rula la 3 ore diferite, în două săli.
n-am găsit NICI UN LOC LIBER, toate fiind cumpărate sau rezervate cu saptamâni înainte.
Deja incepuse să-mi tremure buza de jos și să mă ia cu amețeli. M-am îmbărbătat singur…haidiii băăăi, chiar așa ești tu cel mai ratat om din univers??!! nu poți să-ți belești și tu ocheanu’ la un film?!?! FII PERSISTENT, MANCA-ȚI-AȘ.

ehh, nu vă mai plictisesc cu detaliile schizofrenice din viața mea.
bottom line e că intr-un final, după vreo 4-5 zile de așteptare am găsit loc in “the promised land” a.k.a. cinematograful vietii.

M-am așezat comod în jilțul albastru, mi-am aruncat o caramea in bot și mi-am pus șapca de cinefil pe bostan.
Filmul a inceput in stilul caracteristic a lui Roland Emmerich. Chimie+fizica pamântului+un căcat de profeție mayașă prost ințeleasă= dezastru natural…bineinteles, guvernul incearca să mușamalizeze mizeria..bla bla bla.
Nenea ăsta chiar vrea ca toată populația pământului să se ducă dracului. (el a regizat Independence Day, The Day after Tomorrow și Godzilla)
După această parte pseudo-științifică urmează partea telenovelistică.
John Cusack (motivul principal pentru care am vrut sa vad filmu’ vieții) e un scriitor ratat, actual sofer de limuzină. Divorțat…doi copchii…nevastă recăsătorită cu unu’ neimportant care, normal că până la urmă o să moară.
Trebuie să recunosc, nu pot fi obiectiv când vine vorba de jocul actoricesc a lui John Cusack. imi place mult prea mult de el. Ok, face mereu același rol. are aceleași gesturi, e previzibil…DAR..pentru mine rămâne unul din cei mai carismatici actori ever. eveeerrr!!
(filmul High Fidelity mi l-aș băga in venă!!!!)

Puțin despre efectele speciale: 99,9% din populație sigur pentru asta și-au mișcat fundurile la cinematografe in loc să pirateze filmul de pe net.
Efectul cgi-ului asupra mea a fost următorul: AI DE PULA ME’!!!!!. efectele deci, nota 10. oricum, nu vă luați după mine pentru că in general nu prea ma uit la filme cu multe efecte d-ăstea…asa că poate pentru unii mai inițiați in tainele calculatoarelor, efectele pot să pară…nu știu cum se zice…urâte, i guess

Câteva cuvinte de final:
-ce mi-a plăcut la film: John Cusack, efectele speciale, Woody Harrelson (pentru că are un rol cretin)

-ce nu mi-a plăcut la film: storyline-ul slab (adică eu abia asteptam să se termine cu lacrimile și cu bla-bla-urile pentru că vroiam să vad cum mor oameni zdrobiți de clădiri)
umorul forțat din unele imprejurări
curva aia blondă impreună cu pechinezu’ ei
personajele sunt plate și indobitocite.
aaaaaaa, da! și cel mai tare m-a enervat dispoziția pozitivă cu care se termină filmul. Adică, okay, au murit peste 6 miliarde de oameni, da’ noi suntem fericiți coaie. ne ținem in brațe, ne iubim…pai da’ ce mama drecu’, mai contează că ne-au murit toți prietenii, familia..etc. nu tată…noi să fim sănătoși…morons.
Serios, la finalul filmului așteptam din clipă în clipă să vină Amanda Peet cu ochii in lacrimi si printre sughițuri să urle replica celebrei Scarlett O’Hara: “Tomorrow…IS ANOTHER DAY”.
Hai marș măi d-aici.

Concluzie: filmul nu m-a dezamăgit pentru că nu mă așteptam la mai mult…
oricum, sunt de părere că la filmul de față ar fi drăguț să se meargă in grup, nu cum am fost io, singur cuc da’ i can’t help it…fiind un contabil virgin, nu vine nimeni cu mine…damn it.

Enjoy the movie people. vă pupă jean

Vorsakend

Twilight – New Moon

Pentru iubitorii acestui film, care sunt in numar foarte mare, va ofer filmul “pe tava”.

Il puteti descarca de-aici: New Moon

Cum nu ma intereseaza filmul deloc, si am trecut cu vederea peste formatul filmului, primul download cica este o productie cam proasta.

Am gasit unul mai bun, cu o calitate mai buna decat cea prima: New Moon

Mircea Geoana Clonat

Si Geo a fost clonat.

Site-ul clonat: http://nufigeoana.ro/

Traian Basescu Clonat

Dar era ceva incredibil sa nu o fi patit-o si Baselu. Foarte tare!!

Site-ul clonat: http://www.traianbasescu.org/